Istoric

Atestare

Pe o inscripție săpată în piatră, în anul 275d.Hr, se specifică: „EGO MARCUS TIBERIU MARCIANUS AESCULAPIO ET HYGIALE DEIS AQORUM POTENTIAM DEDICO SOLVEDUS DEZIDERATIONEM MEAE POST MERITO”.

În anul 1480, Stațiunea Balneară Săcelu este atestată documentar de către domnitorul Țepelus Vodă.

Primele stabilimente balneare au fost contruite în anul 1888.

Stațiunea Săcelu este mărginită de Dealul Ciocadia (579m) la est și Dealul Săcelu (570m) la vest. Cele doua dealuri sunt despărțite de valea îngustă și adâncă a râului Blahnița care arată antecedența sa, direcția genetală de curgere N-S păstrându-se pe perioada ridicării anticlinalului. Peste conglomeratele de Săcelu, de vârstă eocenă, se află depozite de marnă vineție și argilă care au favorizat dezvoltarea alunecărilor de teren. În cuaternar, râul Blahnița și-a dezvoltat terase în zonele depresionare, mai bine păstrate și cu extindere mare fiind în depresiunea Câmpu Mare. Climatic, Băile Săcelu beneficiază de caracteristicile temperat continentale cu influența dominantă a maselor de aer mediteranean și adriatic. În general iernile sunt blânde, cu strat de zăpadă în 15-20 de zile, cu o temperatură medie multianuală de 10,2°C și cu precipitații medii multianuale de 595L/m². Dinamica locală a maselor de aer determinată de culoarul îngust al văii râului Blahnița, oferă condiții favorabile plimbărilor pentru cură de aer, mai ales în perioada zilelor călduroase de vară. Vegetația dealurilor ce mărginesc Stațiunea Săcelu este reprezentată de pădurile de foioase (fag, stejar, tei) și suprafețe cu pășuni. Climatul de adăpost din partea sud-vestică a Dealului Ciocadia a permis dezvoltarea mai multor exemplare de castan comestibil.

Istoricul localității Săcelu

Cercetările arheologice efectuate pe raza comunei Săcelu au dus la descoperirea unor dovezi certe în legătură cu locuirea acestor meleaguri din neolitic (mai multe topoare neolitice descoperite aici au fost expuse la Muzeul Județean Târgu Jiu și la Muzeul din localitate) până în prezent. Studierea atentă a castrului roman de la Săcelu de către istoricul Grigore Tocilescu și de cărturarul gorjean Alexandru Ștefulescu, a dus la consemnarea descoperirii mai multor dovezi din perioada ocupației romane 106-276: monede romane, resturi de băi, pietre sculptate, 3 statui din piatră, coloane fără capitel, inscripții care atestă folosirea izvoarelor minerale, instalație termală, figurine din lut, cărămizi, etc.

Descoperirea și valorificarea izvoarelor termale de către romani au constituit baza continuității și dezvoltării așezării Săcelu. Castrul roman a fost un centru militar dar și de cultură , scrierea latină atestând un învățământ organizat pe lângă castru. Ținutul dealurilor subcarpatice era bine populat, Săcelu fiind situat în inima viitoarei Țări Litua din timpul voievodului Litovoi, în secolul al XIII-lea. Păstrarea în timp, a drumului roman ce făcea legătura între castrul roman de la Bumbești-Jiu și Grădiștea-Vâlcea a constituit un factor pozitiv în dezvoltarea așezărilor din zonă. Există documente care arată că, la 1440, preotul de la biserica sătenilor din Săcelu participa la schimburile de teren între locuitorii zonei. Între 1536 și 1543, la scaunul domnesc a fost ca grămătic boierul Nanul din Săcelu. În sec. XVI-XVII, la Săcelu a funcționat un centru de judecată zonal, ceea ce arată că aici era o localitate importantă din punct de vedere economic, social și cultural. Bisericile existente în sec. XVIII în toate satele din zonă au contribuit la dezvoltarea interesului pentru carte al moșnenilor. Pe raza comunei Săcelu au avut moșie prințul Gheorghe Bibescu și paharnicul C. Obedeanu de la Craiova, lucru ce a favorizat apariția primelor școli în zonă și construirea unei noi biserici (1817). La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea începe (1888) și se dezvoltă continuu construirea de vile pentru primirea persoanelor ce veneau la tratament, izvoarele minerale fiind tot mai cunoscute în partea de nord a Olteniei și apoi chiar pe plan național.

După 1989, Stațiunea Săcelu a avut o perioadă de regres, ca urmare a revendicării terenurilor și imobilelor construite înainte de 1948. Începând cu anul 2000, bazinele cu izvoare minerale au fost mai bine întreținute, au apărut vile și pensiuni noi cu condiții moderne de cazare și tratament, existând perspectiva dezvoltării stațiunii în scop terapeutic și turistic.

Izvoarele minerale

Dealurile care mărginesc Stațiunea Săcelu (Dealul Ciocadia la est și Dealul Săcelu la vest) se încadrează tectonic în anticlinalul Târgu Jiu – Săcelu – Ciocadia (I. Huică, 1997). Rocile componente ale anticlinalului (conglomerate, microconglomerate, calcare, gresii), de vârstă terțiară, sunt afectate de numeroase falii și fisuri prin care ajung la suprafață apele minerale. Râul Blahnița, prin crearea unei văi înguste și adânci la traversarea dealurilor subcarpatice, a pus în evidență izvoarele minerale cu caracter ascendent.

Potențialul surselor hidrominerale este valorificat la Săcelu prin bazine cu apă minerală, izvoare și foraje.

Bazinele cu apă minerală au valoare terapeutică prin conținutul bogat în sulf, clor, brom și iod.

Bazinul Nr.1, deși mic prin suprafață, este important prin stratul gros de nămol terapeutic ce se folosește la tratarea bolilor reumatismale; debitul izvoarelor ce ies prin fisurile conglomeratelor este de numai 2,6m³/zi.

Bazinul Nr.2 are un debit al izvoarelor de 15m³/zi, o suprafață de 550m²; mineralizația totală a apei este cuprinsă între 34950-53560mg/L. Și la acest bazin este important nămolul terapeutic ce se formează anual.

Bazinul Nr.3, cu o suprafață de 800m² și un debit al izvoarelor de 9m³/zi, beneficiază de un aport de apă minerală de la un foraj alăturat. Mineralizația totală este în jurul valorii de 44520mg/L.

Bazinul Nr.4, cu suprafață de 3000 m², are adâncimi de 2-2,5m, un debit al izvoarelor de 17 m³/zi și mineralizație totală de 44500mg/L. Prin pompare din acest bazin se asigură și apa minerală necesară și băilor la cadă. În trecut, bolnavii care se vindecau de afecțiuni reumatice l-au numit „Izvorul tămăduirii”.

Izvoarele minerale, în afara celor 4 bazine, au proprietăți curative distincte:

• Izvorul de ochi, numit și Sadoveanu, se află în albia minoră a râului Blahnița, apa lui cu mineralizație totală de 47090mg/L este folosită de multe decenii la vindecarea unor boli ale ochilor.
• Izvorul Săcelata, numit și Sfânta Treime, situat pe versantul stâng al râului Blahnița, în partea de sud-est a stațiunii, apare pe o falie ce separă conglomeratele de Săcelu cu șisturile argilo-bituminoase. Analizele chimice 287 făcute din 1954 până în prezent, arată o mineralizație totală între 2248-3282mh/L. Datorită efectelor hidrogenului sulfurat asupra organismului, apa izvorului este utilizată pentru tratarea gastritei hipotone, colitei, diabetului zaharat, intoxicației cu metale grele. Primele foraje, în anii 1952-1953, s-au făcut în zonă pentru prospectarea hidrocarburilor. În perioada 1963-1964, Institutul de balneologie și Fizioterapie (IFB) a recondiționat 5 foraje existente la nord de centrul stațiunii pe malul drept și stâng al Blahniței. În anii 1964-1965 în partea sudică a stațiunii a fost săpat un foraj de 3212m adâncime pentru prospectarea hidrocarburilor. În anul 1971, lângă Bazinul Nr.3 s-a executat un foraj de cercetare hidrogeologică (1990m adâncime) ce asigură un debit de 2,7L/s de apă minerală (mineralizație totală de 44500mg/L). Apa forajului alimentează Bazinele Nr.3 și 4. Tot cu scop hidrogeologic în partea de sud a stațiunii a fost executat un foraj cu adâncimea de 570m. Toate forajele săpate în conglomerate și gresii au pus în evidență existența apei minerale.

Potențialul terapeutic al Stațiunii Săcelu

Apele minerale de zăcământ, nămolul terapeutic și climatul zonei au constituit factorii determinanți ai apariției și dezvoltării stațiunii.

Complexul balnear este compus din:

• Baza de tratament;
• Spații cazare în Hotelul Minerul cu o capacitate de 140 locuri: camere cu doua locuri, apartamente cu patru locuri și grupuri sanitare proprii;
• Spațiu pentru servirea mesei și bar;
• Bazine în aer liber;
• Plaja care a beneficiat de investiții de modernizare în anul 2013, alocate CE Oltenia, putând oferi un cadru modern și dotările necesare petrecerii unui sejur plăcut: nisip fin, 100 de șezlonguri, umbrele, dușuri, grupuri sanitare noi, punct de prim-ajutor și o terasă unde pot fi consumate produse alimentare și băuturi răcoritoare diverse.

Afecțiuni care se tratează:

• Afecțiuni ale aparatului locomotor;
• Afecțiuni neurologice periferice;
• Afecțiuni ale sistemului nervos central;
• Afecțiuni ale aparatului respirator;
• Afecțiuni ORL;
• Afecțiuni digestive, hepato-biliare și renale.

Tratamentul este prescris de către medicul specialist fiziobalneoterapeut și se efectuează sub directa supraveghere a cadrelor medicale competente. Baza de tratament este dotată cu săli ce conțin aparatură de ultimă tehnologie pentru terapie cu:

• Magnetodiaflux;
• Curenți interferențiali diadinamici de înaltă și joasă frecvență;
• Ultrasunete;
• Aerosoli individuali;
• Băi galvanice;
• Unde scurte;
• Masaj terapeutic și de relaxare;
• Băi calde la cadă cu apă minerală;
• Kinetoterapie.

Posibilitățile de tratament la rece se rezumă la băile de soare și împachetări cu nămol sapropelic. Pentru cura internă se folosește Izvorul „Căciulata”, iar în afecțiunile oftalmologice „Izvorul de Ochi”. Ele sunt situate în albia râului Blahnița.

Un fenomen interesant pe care îl prezintă apa celor patru bazine de la Săcelu este culoarea diferită pe care o capătă în funcție de anotimp. Studii de specialitate efectuate în cadrul Institutului de Inframicrobiologie București, începând cu anul 1979, au evidențiat faptul că microorganismele care trăiesc în aceste bazine și dinamica lor pe parcursul anului sunt principalele cauze care provoacă colorarea diferită a apei. Dintre acestea, bacteriile sulfuroase și fotosintetizante colorate de obicei în roșu și verde determină nuanța predominantă a apei.

Culoarea verde-deschis sau verde-alburiu, din Bazinul Nr.3, este pusă pe seama proceselor de oxidare pe care le suferă apa de foraj ce pătrunde în bazin. Apa din Bazinul Nr.4 poate suferi variații bruște ale culorii. Ea poate fi zmeurie, roz-lăptoasă, verzui-albicioasă sau verzui-închisă, colorația predominantă fiind dată de bacteriile care se dezvoltă în masă și care prezintă un caracter instabil, acestea înlocuindu-se cu mare viteză.

Stațiunea Săcelu dispune de aproximativ 500 locuri de cazare. În prezent, terapia în Stațiunea Săcelu se desfășoară în perioada 1 mai – 15 septembrie, lunile iulie – august reprezentând intervalul de timp în care stațiunea este solicitată peste capacitate, mulți pacienți din județul Gorj deplasându-se zilnic pentru tratamentul în cură externă.